2 Aprilie, Ziua Internaţională a Conştientizării Autismului

Mâine, 2 Aprilie, este Ziua internatională a conştientizării autismului, un prilej de a fi mai buni, mai solidari, mai aproape de cei cu care mama natură a fost mai puţin darnică. Spun asta din postura unui părinte care are un copil cu o astfel de dizabilitate. Este greu să porti pe umeri o imensă responsabilitate faţă de un astfel de copil, pentru ca el să crească, să fie educat şi apoi integrat în societate. Statul, prin instituţiile sale, ar trebui să vină în

sprijinul celor care au nevoie. Ar trebui să simţim aproape instituţiile statului (prin reglementări de ordin legislativ) şi comunitatea locală (Primărie, şcoală). Cred că aşa este normal, aşa e în Uniunea Europeană.

Este greu de redat în cuvinte cum se întamplă, de fapt, lucrurile în realitate, aşa că n-o să mă opresc prea mult asupra lor, este sub demnitatea umană. Mereu am pornit de la premiza că ceea ce nu reuseşte să te doboare, te face mai putenic. Este în interesul copilului în primul rând. De exemplu, faci o cerere la Primarie pentru un drept al copilului prevăzut în legislatia în vigoare. Ţi se răspunde după... 6 luni. Asta după audienţă la şefa biroului social, la viceprimar şi la primar. Le place să te vadă la uşă, milogindu-te pentru un drept legal. Faptul că un primar in funcţie, îmi răspunde negativ la o cerere, cu motivatia (ridicolă) că aş fi obţinut documente la “limita legii”, nu mă face să-l simt nici alături de mine şi nici solidar cu mine sau cu copilul meu.

În alte oraşe se marchează aceasta zi, 2 Aprilie, în diferite feluri: întreceri sportive, manifestări culturale,etc. La noi, Ziua Internaţională a conştientizării autismului ar trebui să reprezinte măcar un moment de reflecţie.