Români, snopiţi-l pe Valentin!

După cum ştim, luna Februarie este îndelung aşteptată de împătimiţii sărbătorilor furate de la popoarele nu neapărat vecine, da pretene, vorba lu’ Nea Nicu împuşcatu'. După revoluţie am preluat cu surle şi trâmbiţe, pe lângă

măreţul fast-food, cea mai „cool „ (la modă, pentru cei născuţi înainte de ‘55) sărbătoare, Valentine's Day, în traducere Ziua lui Valentin Sfântul. De ce Valentin, nici nu ştim prea bine, ştim doar că sărbătoarea provine din Roma Antică. Cum a ajuns la americani, nici asta nu prea ştim.
       
Trecem peste amănuntele nu foarte siropoase ale denumirii sărbătorii şi ajungem la esenţă: 14 februarie, prilej de chiolhanuri, bairamuri, emisiuni siropoase, onomastici (de Valentina, Valentin, etc.), şi mai presus de toate prilej de a face cadouri, în special persoanei iubite, dar nu numai. Dată care face ca luna Februarie să trecă pe primul loc între lunile în care se oferă cadouri, şi mă refer la luna Martie şi Decembrie. Tot în februarie, mai precis în 24 avem şi noi aceeaşi sărbătoare, denumită româneşte Dragobetele, care  este o alternativă de sute de ani la Ziua lu’ Valentin sărbătorită în Occident. De Dragobete, la noi este la modă sărutul tradiţional. La Valentine’s Day trebuie să faci o grămadă de cadouri să ajungi acolo. Cei care se sărută în Ziua de Dragobete vor fi mereu îndăgostiţi, deci nu neapărat tinereţe fără bătrâneţe, însă garanţia dragostei fără de moarte. Tot de Dragobete fetele şi băieţii merg în pădure după ghiocei. Câte cadouri trebuie să-i cumperi unei fete cu fiţe de Valentine’s Day ca să ajungi cu ea în pădure? Cine poate să-mi răspundă primeşte un Carpaţi fără.

Bun. E normal ca exagerarea cool şi la modă, care prinde mult mai bine prin localuri gen Bamboo sau pe la posesori de Lamborgini prigonite, denumită Valentine’s Day să aibă şi manifestări de antipatie, de reacţie contra, de anti într-un cuvânt. Aşa s-a născut AntiValentine’s Day. În primul rând e un picior în fund companiilor care promovează această zi din dorinţa nebună de vânzări fără număr, a insituţiilor media care aleargă să pregătească cele mai tari emisiuni de gen, cu prezentatori şi invitaţi libidinoşi, îndrăgostiţi peste noapte, cu Cupidoni reinventaţi din Mircea Radu, etc. Cei care sunt anti, susţin că de la o sărbătoare a îndrăgostiţilor, aceasta a devenit  o sărbătoare comercială, iar semnificaţia ei s-a pierdut în exploatarea la care este supusă de companii. Mai presus, unii afirmă că ea încurajează şi promovează conformismul, un consumatorism exagerat şi superficial,  şi că astfel de importuri culturale preluate fără discernământ subminează tradiţiile autentice româneşti şi duc pe termen lung la pierderea identităţii naţionale a românilor. Cel puţin aşa spune organizaţia Noua Dreaptă. Unii sunt indignaţi chiar de găselniţa de „Zi a îndrăgostiţilor”, scriu petiţii, ies în stradă, protestează în diverse forme.

M-am săturat de ideea de generaţie pro. Am fost tot pro şi uite unde am ajuns! E vremea generaţiei contra, măcar pentru puţin timp. Şi mai cred că, aşa cum spun Ţapinarii, „iubirea n-ar trebui să se vândă la tarabă, ci să se găsească între doi oameni şi în sufletele lor".

Aşa că români, snopiţi-l pe Valentin!