Trădare să fie, dar s-o ştim şi noi!

Se pare că udemeriştii nu pot sau nu vor să accepte excluderea de la guvernare, deşi a trecut aproape o lună de zile de când, la presiunea cetăţenilor, USL a renunţat la mârlănia anunţată imediat după alegeri. Profitând de curentul anti-băsescu, USL a obţinut în

alegeri un scor mai mult decât confortabil dar, în loc să gestioneze cu grijă simpatia alegătorilor, prima mişcare a lor a fost încercarea de aducere la guvernare a unor şantajişti băsişti.

S-a discutat foarte mult despre blatul USL - UDMR, poate prea mult. La televizor, pe forumuri. S-a injurat, s-a ameninţat, s-au emis judecăţi de valoare. Din fericire, o mână de jurnalişti au pus degetul pe rană şi, imediat după alegeri, au pornit o campanie masivă de conştientizare despre iminentul blat uselisto-maghiar. Bine-nţeles că s-au reactivat cohortele de postaci şi de o parte şi de alta, dar cuvântul decisiv l-au avut, totuşi, oamenii care s-au simţit profund jigniţi, trădaţi sau batjocoriţi de cei în care şi-au investit votul.

De voie, de nevoie, mai marii social-liberalilor au renunţat la acordul cu UDMR, repet, la presiunea electoratului. Jale mare pe la udemerişti, lacrimi de crocodil, nedumerire ostentativa, dar... degeaba. În disperare de cauză, preşedintele formaţiunii maghiare a scos la iveală infamul acord semnat pe furiş de Ponta şi Antonescu cu Hunor şi Laszlo. Nu ştiu ce cred dânşii că o să obţină cu acestă "dezvăluire". Poate vor doar să agite apele.

După 20 de ani de guvernare, doresc UDMR-ului să se bucure de o şedere plăcută în opoziţie şi aştept cu nerăbdare ridicarea pragului parlamentar. Măcar vreo 3 sau 4 procente. Isten segítsen hatékonyan!