Dor de revoltă

Cât de proşti putem fi noi românii? Cât mai putem suporta noi oare bătaia de jos a aşa numitului sistem de sănătate? Despre asta s-au scris sute, mii de articole şi noi continuăm să nu facem nimic. De ce mai plătim contribuţia la sănătate, ca atunci când ajungem în spital să ne luăm singuri medicamentele şi să plătim din mână la doctori şi la asistente. De ce? De ce mai plătim această contribuţie, ca atunci când ajungem în spital să trebuiască să dormim doi în pat, să ne bazăm pe noroc ca să avem parte de o pernă, ca să nu

mai vorbim de calitatea actului medical? De ce?

Te internezi ca omul la Cluj, centru medical cu renume, că la Alba, Doamne fereşte. În spital e cald de mori, iar atunci când întrebi ţi se răspunde că nu au ce face, e sistemul vechi şi trebuie să te obişnuieşti la 40 de grade. După ce te internezi, îţi dau lista cu medicamente de care trebuie să faci rost, după care apelezi la cunoştinţe ca să le poţi procura. În fiecare zi mănânci carne de pui, la sfârşitul tratamentului ai senzaţia că au început să-ţi crească pene în anumite locuri.

Ai noroc şi scapi. Te externează, cu tot cu lunga listă de medicamente, pe care ai voie să le procuri numai din judeţul Cluj, altfel nu le iei compensate. Doi rezidenţi, cărora cred că le e ruşine de sistem şi care sunt frustraţi din cauza faptului că nu au plecat afară, te ajută. Caută informatic, în acelaşi sistem care nu e în stare să facă compensările între diferitele case de sănătate, din judeţe diferite, după medicamente. Surpriză. Nu sunt decât la Dej. După un scurt apel telefonic, află că tocmai s-au vândut. Săracii, ridică din umeri şi te sfătuiesc, totuşi, să încerci la farmacii. Cauţi cu disperare la farmaciile din megalopolisul Cluj-Napoca, şi după ce baţi 9 farmacii, găseşti un singur medicament din multele prescrise. Nu poţi să-l iei pentru că astfel reţeta se duce dracului. Înghiţi în sec şi pleci către casă, cu gândul să opreşti în Turda, localitate din acelaşi judeţ, ultima soluţie. Ştiţi câte farmacii sunt în Turda? Eu ştiu de 8, pentru că am intrat în fiecare, în fiecare am stat la coadă, în fiecare am primit acelaşi răspuns. În ultima am găsit 2 din totalul de 4 medicamente de pe reţetă şi, neavând ce face, le-am luat.

Nu vreau să redau aici multiplele înjurături, unele nou-nouţe, atunci inventate, pe care le-am gândit. Dar am jurat că nu mai plătesc contribuţia la sănătate. Dacă trebuie să îmi iau avocat, am să o fac. Dacă va trebui să fac grevă pe undeva, am să fac. Cel puţin nu mă va trage nimeni pe roată. Să nu credeţi că vouă nu o să vi se întâmple. Chiar dacă sunteţi de fier, aveţi părinţi, iubite, prieteni, care nu sunt atât de norocoşi.